vineri, 26 iunie 2015

Agrafa rosie – Kyle MacDonald



Editura: Philobia
Anul apariţiei: 2012
Titlul original: One Red Paperclip (cartea a apărut pentru prima dată în 2007)


Asta este a 200-a postare de pe blog... aşa că... nu ştiu, simţeam nevoia să vă anunţ doar.

...Bineînţeles că am pregătit ceva special!!!
Nu ca în cazul articolului cu numărul 100 (mulţumirile de acolo rămân valabile!), ci cu nişte cuvinte care mă definesc:

„Atâta vreme cât nu ne conducem viaţa după pasiune şi convingerile care ne pot îmbogăţi viaţa, vom rămâne săraci sufleteşte.”





Cuvintele de mai sus sunt din cartea autobiografică Agrafa roşie a canadianului Kyle MacDonald.

Dacă v-am făcut curioşi cu înşiruirea „Poezia Dacă... deschide o carte pe care o citesc în prezent”, din materialul dedicat poeziilor Dacă... şi Fă-ţi timp ale lui Rudyard Kipling, aceasta este CARTEA CU PRICINA.

Vă invit la un basm modern.

În vara lui 2005, Kyle MacDonald avea aproape 26 de ani (e născut 3 octombrie 1979 – un pic mai mic decât mine ), se afla „între slujbe” şi era întreţinut de... iubita lui.
Trebuia să facă CEVA.

„Nu aveam niciun chef să mă «vând» angajatorilor. Nu aveam nici un chef să mă vând, nimănui. Voiam să fac ceva, să explorez. Să mă joc. Să exist.”

Kyle şi-a amintit de un joc din copilărie, Bigger and Better – Mar mare şi mai bun.
În ce constă ideea jocului? În schimbul unui obiect pe care îl ai la îndemână trebuie să primeşti ceva mai bun, mai mare (mai folositor). Troc, pe româneşte.
Simplu! Numai că Kyle şi-a propus să facă diverse schimburi până să ajungă la o CASĂ! Nimic mai puţin!
Cu primul obiect pe care a pus ochii a demarat proiectul: o agrafă de culoare roşie de prins coli de hârtie.



„Prezentul e acum. Şi acum. Mereu acum.
«Acum» e un fel de linie gri pe axa timpului, făcută sandviş între «atunci» şi «încă nu».”

Întâi Kyle a primit un pix în formă de peşte, apoi o clanţă. Au urmat un aragaz de campanie şi un generator.



În momentul la care a ajuns la snowmobilul unei vedete radio, totul a avut efectul „bulgăre de zăpadă”.

Kyle a devenit, uşor-uşor cunoscut în toată Canada, în SUA, în lume – mai ales prin intermediul blogului, unde posta despre obiectele de schimb şi primea, de fiecare dată, sute de comentarii în legătură cu subiectul.
Kyle MacDonald a fost invitat chiar în Japonia, la o emisiune.

„Foarte multă lume m-a întrebat cum de am stârnit atâta publicitate în jurul proiectului meu. Răspunspul meu este simplu: Nu am nicio idee.” Aşa grăieşte Kyle MacDonald.

„(…) nu mai era un simplu hobby, ci se transformase într-un loc de muncă cu normă întreagă. O activitate de 7 zile din 7, 24 de ore din 24. Dar pe cine păcăleam? Nu era o slujbă, era o adevărată obsesie.”

De la o furgonetă s-a ajuns la un contract cu un studio de înregistrări, apoi la întâlnirea cu Alice Cooper (ACEL Alice Cooper!!!).


Închipuţi-vă un om simplu, cu un vis mare, pe aceeaşi scenă cu ditai vedeta rock!



...Şi s-a mai ajuns la un om faimos: actorul Corbin Bernsen.



De aici până la casă... dar mai bine citiţi cartea! (şi să vedeţi cum se cheamă oraşul în care s-a stabilit Kyle!)

De fiecare dată, momentul schimbului a fost imortalizat într-o fotografie; Kyle a purtat acelaşi „tricou norocos”.


OAMENII au contat enorm în Proiectul Agrafa roşie. Sentimentele lor. Generozitatea lor. „Oameni care lucrau împreună”.
FAMILIA i-a fost aproape lui Kyle. Din amuzament, cu îndoială, toţi prinşi în ideea acelui joc nebunesc.

„Nu e vorba despre obiecte, ci despre călătoria în sine.”
„Gunoiul unuia este comoara altuia.”

Kyle a acceptat uneori schimburi cu valoare mai mică decât obiectul pus la bătaie iniţial – pentru că nu şi-a dorit o afacere, ci o apropiere de oameni. Că a ieşit câştigat de aici... asta e o altă poveste.


Aaa... foarte important: de bază a fost potenţialul de distracţie, cum l-a numit Kyle: distractenţialul – combinaţia de cuvinte dintre „distraction (amuzament, distracţie)” şi „potential (potenţial)”.

Fiecare capitol, dedicat unui schimb, se încheie cu (în general) trei filosofii – mai mult sau mai puţin detaliate – ale autorului/eroului din Agrafa roşie:

*Undeva, pe planeta asta, e zi, chiar dacă la tine e noapte – N-ai decât să te pângă cât vrei, ne putem pune dopuri în urechi – Mâine încă nu s-a întâmplat;

*Dacă vrei, poţi – Dacă nu încerci, nu vei şti niciodată – E mai uşor să fii tu însuţi când stai faţă în faţă cu cineva.
Etc.

Banalităţi de-astea... atât de adevărate!


„Afacerea” lui Kyle MacDonald a ţinut, fireşte, şi de NOROC, dar şi de INTELIGENŢA lui (vezi schimbul „o după-amiază cu Alice Cooper” contra... unui „glob cu zăpadă”).

Site-ul Agrafei roşii:


Am uitat să vă spun că stilul lui Kyle m-a plăcut la nebunie?!
Umor inteligent, la fiecare pas - şi cu asta cred că am spus destul, fără a mai fi nevoie să amintesc de Someday Someday Maybe, The Mindy Project sau Community.


„(...) fiecare dintre noi are nevoie de oameni care pot fi o sursă de energie şi încurajări. La fel avem şi noi, uneori, şansa de a fi acelaşi lucru pentru ceilalţi.”

„Câteva cuvinte bune sau un simplu act de generozitate pot fi tot ce are nevoie un om ca să poată merge mai departe.”

Asta e ceea ce îmi oferiţi voi, dragi cititori! – prin vizitele aici, prin comentariile voastre, prin distribuirea materialelor pe Facebook.
Vă mulţumesc!


Mulţumesc Editurii Philobia, care mi-a pus la dispoziţie Agrafa roşie.


De la această editură mai găsiţi pe blog şi alte poveşti adevărate:


Cerere în călătorie – despre o călătorie uluitoare, 6.000 km pe jos!
Cea mai citită recenzie ce carte de până acum, cartea care mi-a rămas cel mai mult la suflet în 2014; celelalte lecturi ale anului sunt AICI

No Impact Man – despre mediul înconjurător şi despre puterea unui om de a încerca să schimbe ceva.

M-am născut într-o zi albastră – englezul Daniel Tammet are Asperger şi capacităţi sinestezice, trăieşte (relativ) normal şi l-a întâlnit pe adevăratul Rain Man!

În pădurile Siberiei – francezul Sylvain Tesson s-a refugiat, timp de şase luni, în plină iarnă, în singurătatea pădurii siberiene, pe malul Lacului Baikal.
Cartea este o pledoarie pentru NATURĂ, LIBERTATE, FRUMOS. Fericire.


Cel mai sanatos om din lume – jurnalistul american A.J. Jacobs a ţinut, timp de doi ani, un regim... de sănătate. A încercat să se apropie (ca experiment) de perfecţiune în privinţa sănătăţii. Ce a descoperit?
Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

6 comentarii:

  1. N-am citit cartea, nu mă bag! Am intrat în schimb să te felicit pentru postarea cu nr. 200 (ajung şi eu acolo, peste vreo ... 2 ani aşa :d) şi să-ţi urez să-ţi păstrezi mult mult timp de acum înainte intacte pasiunile şi plăcerea de a scrie despre ele. Restul sunt amănunte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult-mult-pentru urări, sunt emoţionante!!!
      Îţi doresc să ajungi la postarea cu numărul 1000 şi mai sus - eu una m-am „lipit" de stilul tău.
      Cât despre carte, se remarcă printr-un umor extraordinar şi prin fraza pe care am pus-o eu la început: „Atâta vreme cât nu ne conducem viaţa după pasiune şi convingerile care ne pot îmbogăţi viaţa, vom rămâne săraci sufleteşte.”
      Ioana S. (alta :) )

      Ștergere
  2. Imi place ca, de la voi aflu lucruri si intamplari din aceasta lume ,mai greu de stiut la nivelul meu.Sunteti o sursa de noutati si spirit tanar.Eu tot ma chinui sa recitesc Dona Alba,dar ma iau cu altele.Puterea noastra de concentrare e mai scazuta.Felicitari si la cat mai multe postari! Tu nu te joci,faci totul cu profesionalism.Un weekend cat mai placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu eram la curent cu toată povestea „agrafei roşii" înainte să îmi cadă în mână cartea.
      În privinţa cărţilor eu merg pe principiul „nu contează ce citeşti, important e să îţi placă şi să îţi transmită ceva; degeaba citesc o carte, o capodoperă să zicem, dacă pentru mine nu răsare EMOŢIA; mai bine nu mă mai chinui".
      Încerc... încerc să fac totul cu profesionalism, aşa cum spuneţi... îmi place să mă documentez din diverse surse... mă bucur că lucrul ăsta se simte :)
      Mulţumesc din inimă pentru aprecieri! Weekend frumos!
      Cu drag,
      Ioana

      Ștergere
  3. Tocmai am incheiat si eu cartea si mi a placut foarte mult. asa cum spui si tu, a trezit in mine EMOȚIE dar si Entuziasm :). Lumea e plina de povesti frumoase, trebuie doar sa deschidem ochii si sa le vedem.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos spus!
      Mă bucur că ai savurat cartea - e una dintre scrierile/poveşti adevărate care mi-au rămas la suflet!

      Ștergere